Visul ca superstitie

Diferite culturi si timpuri au gasit variate explicatii la aceasta problema. De exemplu, în credintele popoarelor eschimose si a cele malaeziene se spune ca sufletul paraseste trupul pentru a trai într-o alta lume a visurilor. Ei considera foarte periculoasa încercarea de a trezi pe cineva cât timp viseaza, existând riscul sa-si piarda definitiv sufletul în lumea viselor. Poporul din Guyana crede ca visele sunt o realitate si daca cineva viseaza ca altcineva încearca sa îl omoare, vor face totul în asa fel încât sa-si ucida chiar ei dusmanul din vis.

Visul ca sursa de divinatie

Din vechi timpuri, oamenii au fost convinsi ca visele prezic viitorul. "Papirusul Chester Beatty" înregistreaza o interpretare egipteana a unui vis din timpul cele de a 12-a dinastii (în jurul anului 1991 î.H.). În Biblie, cu precadere în Apocalipsa dupa Ioan, visele si viziunile sunt la loc de cinste.

Visul ca mod de vindecare

În Grecia, visul în interiorul unui templu se zicea ca poate vindeca aproape orice boala. Oamenii ofereau jertfe zeilor lor si îndeplineau diferite ritualuri în asteptarea unui sol care sa le aduca vindecarea.

Visul ca extensie a starii de veghe

Aristotel scria odata, anticipându-l pe Freud, ca functiile senzoriale sunt reduse în timpul somnului, favorizând deformarea subiectiva a emotiilor. Robert Louis Stevenson afirma, ca multi alti colegi, ca a scris multe romane de-ale sale cu ajutorul "omuletilor" din vise. F.A. Kekule si-a atribuit marea descoperire a formulei moleculei de benzen unui vis în care aparea un sarpe muscându-si propria coada. Multi astfel de creatori sau cercetatori au spus ca au avut astfel de vise dupa o perioada în care s-au gândit profund la un singur lucru o mare bucata de vreme.